Le poesie superbe . SUPERBIA
Voce planetei terra – La voce della terra
In 15 Agosto 2021 da Redazione Seven BlogPoesia finalista di Action4Land 2021 – categoria adulti
di Alexandra Firita
Tăcerea se întinde cum o ciumă,
ceaţa radioactivă stinge luminile
spaţiului meu vital
colţul meu de Univers invadat este
de stranii dureri
mă doare deşertul în care m-am trezit
în miez de noapte cu buzele însângerate,
cu braţelele arse, contorsionate de spasme
am urlat cu tsunami
şi valurile mărilor şi oceanelor mele
te-au căutat pe tine, bărbatule şi pe tine, femeie pentru
a-mi găsi un răspuns, uneori munţii mei tuşesc cu fum
şi cenuşă şi foc aruncă din măruntaiele ferfeniţite
de căutările voaste haotice şi eu caut salvarea de la voi
barbaţi şi femei, taţi şi mame,
acel rău de unde vine pentru am încețoşa senini-mi ochi
ai zilei şi divinele apusuri şi noaptea înstelată?
Nici paseri, care până mai ieri umpleau văzul
cu bucuria trilului, nici peşti, nici lei,
nici fii voştrii născuţi în dulcele-mi Paradis terestru
nu se mai joacă pe câmpurile-mi contaminate.
Mă dor degetele-mi verzi garnisite cu frunze
şi vertebrele de mamuţi păstrate
în amintirile mele de fraged copil,
îmi plânge inima,lacrimile-i topesc
diamatini gheţari polari şi voi, barbaţi şi femei
nu-mi întelegeţi nicicum simptomele
curajul vostru se termină în faţa a ce, a cui?
In fiecare zi rănile mele cresc
dar niciodată nu este târziu de a le vindeca
niciodata târziu pentru a-mi asculta micilele-mi voci
ce chiamă acum să vă treziţi.
Sunt Mama Terra, casa voastră, ce vă poartă în voiaj
prin cosmosul infinit tot mai tăcut
dar nu veşnic dacă nebunia voastră
nu va fi închisă în cutia Pandorei,
magiciana nefericită damnată.
Sunt Gheea, mama voastră, ce nu doreşte o internare
permanentă printre meteoriţi şi stele căzătoare.
Tu, barbat şi tu, femeie unde v-aţi pierdut înţelepciunea?
Speranţa mea e încă vie.
Salvarea vine de la voi dacă veţi şti să vă opriţi
o clipă şi să priviţi câmpiile şi râurile mele
şi dealurile care întotdeauna ale voastre au fost,
sunt tot mai goale de voi, barbaţi şi femei,
poporul meu pamântean pe care Dumnezeu mi l-a dăruit
Voi, femei şi barbaţi din acelaşi aluat
din care Dumnezeu m-a făcut în prima Sa, zi
nu stingeţi lumina divină pe care El, a aprins-o în voi.
Traduzione dal rumeno:
Il silenzio si stende come una peste,
la nebbia radioattiva sta spegnendo le luci
del mio spazio vitale
il mio angolo dell’Universo invaso è
da strani dolori
mi fa male il deserto dove mi sono risvegliata
nel cuor della notte con le labbra sanguinanti,
con le braccia arse contorte da spasmi
ho gridato con gli tsunami
e le onde dei miei mari dei miei oceani
hanno cercato te uomo e donna per trovare una risposta,
a volte i miei monti tossiscono con fumo e cenere
e fuoco buttano dal loro ventre sbrindellato
dalle tue ricerche caotiche ed io cerco un tuo soccorso.
Uomini e donne, padri e madri,
quel male da dove arriva per annebbiare i sereni occhi
della giornata e i divini tramonti e la notte stellata?
Né passeri, che fino a ieri riempivano la mia vista
con la gioia del cinguettio, né pesci né leoni
né i vostri figli nati nel mio dolce paradiso terrestre
giocano nei miei campi contaminati.
Mi fanno male le mie dita verdi guarnite di foglie
e le vertebre dei mammut custoditi
nei miei ricordi di tenero bimbo,
mi piange il cuore le sue lacrime sciolgono
diamantini ghiacciai polari e voi donne e voi uomini
non capite mai i miei sintomi
il vostro coraggio finisce davanti a cosa, a chi?
Ogni giorno le mie ferite aumentano ma
non è mai tardi per curarle
mai sarà tardi per ascoltare le mie piccole voci
che chiamano il vostro immediato risveglio.
Sono Madre Terra, la vostra casa, che vi porta in viaggio
nel cosmo infinito sempre silente
ma non più perenne se la vostra follia
non sarà chiusa dentro il vaso di Pandora,
maga infausta e dannata.
Sono Gaia, vostra madre, che non vuole un ricovero
permanente fra i meteoriti e le stelle cadenti.Tu, uomo e donna dove avete perso la vostra saggezza?
La mia speranza ancora non mi è mancata.
La salvezza viene da voi se sapete fermarvi
solo un istante e guardare i miei campi i miei fiumi
e i colli che, sempre vostri, sono sempre più vuoti
e privi di voi, uomini e donne,
mio popolo terrestre che Dio me m’ha concesso.
Voi donne e uomini fatti della stessa sostanza
di cui Dio mi fece nel suo primo giorno
non spegnete la luce divina che ha messo in voi.
Biografia dell’Autore in un Tweet:
Cittadina rumena, residente in Italia, ha pubblicato volumi di poesia.
Scopro con grande gioia la mia poesia pubblicata sul vostro blog. Emozionante…
Poesia è stata scritta in italiano e poi tradotta in rumeno.
Comunque vi ringrazio di cuore per averla pubblicata!
Un mio augurio a voi per lunga vita e belle cose!
Grazie a te per aver partecipato e ricambiamo i tuoi auguri.